Posted on Leave a comment

“Follow the child!” – pedagogia Montessori

Metoda Montessori - cuburi educative

 

Pedagogia Montessori s-a nascut in Italia, intr-o perioada in care educatia era destinata populatiei cu posibilitati financiare si in special baietilor/barbatilor. Si cum altfel, cea care i-a dat nastere a fost o femeie, Maria Montessori (prima femeie doctor din Italia!!!).

Inceputuri

Ca orice inceput de drum in istorie, studiile si cariera Mariei Montessori (in anii 1890) au intampinat nenumarate dificultati. Ba chiar exista teorii care sugereaza ca “deschiderea portilor” scolii de medicina de la Universitatea de Studii “La Sapienza” din Roma, pentru prima femeie-student, a fost posibila datorita interventiei Papei Leon al XIII-lea, una din mintile luminate ale acelei epoci. Simpla teorie sau nu, cei doi au avut un interes in comun si anume acela de a imbunatati conditiile mizere ale clasei muncitoare.

In perioada post-universitara, Maria Montessori a profesat, printre altele, la  spitalul pentru copii, dar si la Scoala Ortofrenica (un institut “medico-pedagogic” pentru formarea cadrelor didactice in educarea copiilor cu dizabilitati mintale). Aici medicul Montessori a ajuns la concluzia ca “deficienta mintala” era mai mult o problema pedagogica decat una medicala, iar copiii cu care lucra aveau nevoie de scoli, nu de spitale. Acesta a fost momentul care a marcat schimbarea in identitatea sa profesionala si a facut trecerea de la medic la educator.

In 1906, Maria Montessori a pus bazele primei “Casa dei Bambini – Casa Copiilor”, un centru de educare pentru circa 60 de copii intre 2 si 7 ani proveniti din familii sarace, nascandu-se astfel pedagogia Montessori. In 1907 apare cea de-a doua Casa, in 1909 pedagogia Montessori atrage atentie internationala, in 1911 este oficial adoptata in scolile publice din Italia si Elvetia, urmand ca in 1912 sa cucereasca Parisul si alte orase ale Europei de Vest precum si Argentina, Australia, SUA, Noua Zeelanda, China, India, Rusia, Japonia, etc.

“Metoda pedagogiei stiintifice” (prima carte prin care se descrie pedagogia Montessori) a fost tradusa si publicata in tot atatea tari, diseminand un tip de instruire ce imbina metode rezultate din medicina, educatie si antropologie, iar mai tarziu, ca urmare a perioadei petrecute in India, adauga o noua componenta: aceea a “educatiei cosmice”, mai exact accentuarea interdependentei tuturor elementelor naturii si rolul lor in dezvoltarea copiilor. Astfel, urmarindu-si elevii lucrand cu plante si animale direct in mediul lor natural, MM a dezvoltat metode de pregatire a salilor de stidiu, lectii, ilustratii, harti si modele pentru a fi folosite de la cele mai mici varste.

Dar mai exact, care sunt caracteristicile principale ce reies din pedagogia Montessori?

Ei bine, pedagogia Montessori este un tip de educatie centrat pe copil si se poate rezuma intr-o singura fraza: “ajuta-ma sa ma descurc singur”.

Astfel, in studiul sau “De la Copilarie la Adolescenta”, MM prezinta viziunea sa pentru viitor si anume: “cresterea” persoanelor care “trec de la un stadiu al independentei la unul superior prin intermediul propriei lor activitati, prin propriul lor efort de vointa, ce constituie evolutia interioara a individului”.

Pentru a obtine aceasta independenta, scolile care urmeaza pedagogia Montessori promoveaza clase multi-varsta (0-3 ani, 3-6, 6-9, 9-12 si 12-14), mediu si materiale de dinainte pregatite in consonanta cu varsta si rezultatele asteptate.

“Mediul pregatit – prepared environment”, intr-o nota calma si ordonata, este un concept special gandit pentru a facilita la maxim invatarea independenta si explorarea, copiii putand desfasura in ritm propriu activitati pe care si le aleg singuri, experimentand astfel un amestec de libertate si auto-disciplina. Acest element din pedagogia Montessori promoveaza si asa-numita “invatare descentralizata”: copiii se misca liber, beneficiind de ocazii practice de indeplinire a sarcinilor si de dezvoltare a relatiilor sociale prin interactiune libera.

Rolul educatorului in clasa este un alt element ce distinge pedagogia Montessori de alte abordari educationale: activitatea independenta reprezinta aproximativ 80% din total, in timp ce activitatile directionate de educator/profesor reprezinta restul de 20% (acestia nu fac altceva decat sa ii observe si sa ii ghideze si uneori sa le ofere lectii scurte (unu la unu sau in grupuri mici).

Important de retinut

Acest tip de educatie poate fi aplicat si de fiecare din noi acasa, noi, parintii, in vesnicul rol al educatorului, observator si ghid “din umbra” 🙂 de data aceasta, micutii invatacei, exploratori, dezvoltatori de sine si de lumi minunate.

“Materialele” folosite trebuie sa serveasca celor trei etape de dezvoltare identificate in pedagogia Montessori:

  • “absorbant mind – mintea care absoarbe” – de la nastere pana la varsta de 6 ani – perioada in care copiii absorb toate aspectele din mediul inconjurator, limba si cultura
  • “reasoning mind – mintea rationala” – de la 6 la 12 ani – perioada folosita de copii pentru a explora lumea atat prin intermediul gandirii abstracte cat si prin al imaginatiei
  • “humanistic mind – mintea umanista” – de la 12 la 18 ani, ce reprezinta perioada in care copilul este dornic sa inteleaga umanitatea si rolul pe care si-l asuma in acest context.

Casa noastra, de exemplu, se afla in prima din cele 3 etape, cu un Vulp de 4 anisori (maine-poimaine) si Teddy de 1 an si jumatate. Evident ca vorbim de etape de absorbtie diferite, iar “materialul didactic” variaza de la ustensile de bucatarie, instrumente de pictat, catel din dotare, pisica bunicilor, nenumarate si felurite carti si nu in ultimul rand jucariile de inspiratie Montessori din atelierul nostru. Ce i-a ramas mic Vulpului a absorbit Teddy (jucariile de tras), iar jucariile care “inca ii mai vin” se impart la doi (ca nu e chip altfel).

Din gama noastra de jucarii de inspiratie Montessori, vi le recomandam pe cele care fac trimitere la realitate, la descoperirea si explorarea mediului inconjurator: cuburile/seturile de construit, figurinele: animalutele si copacii de pe diferite continente, ferma batranului taran, casuta de la tara, tarcul si adapostul pentru animale, figurinele de poveste (precum “Ridicea uriasa”), etc.

Scris de Diana

Citeste si despre educatia Waldorf, in precedentul nostru articol:

vulpstoys.com/educatia-waldorf-si-jucariile-vulps-toys/

Posted on Leave a comment

Hand-made vs industrial…

Prototip jucarie de stivuit

 

V-ați pus vreodată întrebarea: de ce să cumpăr produse hand-made și nu de serie?! De ce să susțin afacerile mici, de familie?!

 

Pentru că, după părerea noastră, creează plus-valoare într-o economie mondială dominată de produse “made in China” ieftine și de o calitate scăzută.
Ce considerăm noi a fi plus-valoare??? Acele lucruri care vin în sprijinul omului și al comunității.
În primul rând, într-o perioadă în care încălzirea globală tinde să se cronicizeze, produsele create manual, față de cele în serie, consumă mai putine resurse energetice, fiind în acest sens prietenoase cu mediul înconjurător.

 

 

În al doilea rând, pentru a continua într-o notă rațională, un factor de plus-valoare este și întoarcerea veniturilor către comunitatea în care micii producători și angajații lor își desfășoara activitatea: prin crearea de locuri de muncă, prin plata de taxe și impozite, prin cheltuirea salariilor în aceeași arie în care muncesc.

Și daca tot am ajuns la locurile de muncă, cu toții vedem că pe măsura ce tehnologia evoluează, înlocuiește încet-încet meseriile tradiționale și tot ce înseamnă manualitate. Studiile arată că dezvoltarea micilor afaceri cu produse hand-made ajută la revitalizarea locurilor de muncă și în special a meșteșugurilor învățate de la bătrâni (și, uneori, perfecționate în școli de meserii 😊).

 

 

Să facem un exercițiu de imaginație: produs tradițional/artizanal/meșteșugit vs produs în serie.
Jucăriile Vulp’s Toys, realizate manual din lemn vs jucăriile din plastic, fragile și uneori stridente sau chiar jucăriile din lemn (mai bine zis pal) decupate si vopsite în serie de niște roboți pe o linie automată de producție.

 

Sau o bucată de brânză, gem, prăjitură făcute tradițional de mici producători vs “aceleași produse tradiționale” ieșite din fabrici producătoare de tone și tone anual.

 

Sau decorațiuni și hăinuțe și încălțări… și am putea continua.

 

Manual vs tehnologie. O carte sau un pdf de citit de pe vreun instrument electronic? O felicitare de Crăciun facută de puiul vostru la școală sau un sms de pe noul smartphone primit de la Moș Nicolae?

 

Nu spunem ca tehnologia nu are rostul ei… sunt domenii în care este absolut necesară.
Dar manualitatea este suflet. Este câte puțin din sufletul tuturor celor implicați. E caldă, e luminoasă, e bucurie.

 

Să ne întoarcem puțin la jucăriile noastre din lemn, lucrate una câte una de mâini pricepute care nu numai că desenează, taie, șlefuiesc, finisează, vopsesc, ci dau viață și autenticitate fiecărei figurine/piese în parte.

 

 

Un alt mare avantaj al creațiilor hand-made este contactul direct cu producătotul și posibilitatea de a adapta produsul final la necesitățile fiecăruia, ba mai mult, obținerea de produse personalizate.

 

Părerea noastră, subiectivă și obiectivă totodată, este că afacerile mici, artizanale sunt necesare într-o societate care începe să înteleagă ca există o nevoie de echilibru între oferta de “serie” (unde calitatea nu ocupă întotdeauna primul loc în topul valorilor) și cea “umanizată”, în toate sensurile despre care v-am vorbit mai sus.

 

Hand-made-ul este alternativa “sanatoasă” din toate punctele de vedere. Iar susținerea lui și a micilor antreprenori/producători este parte din educația pe care vrem să o insuflăm copiilor noștri: suflet, solidaritate, sustenabilitate, consum responsabil de resurse, energii și produse.

 

Scris de

Diana

 

Posted on Leave a comment

Jucariile din lemn, educative sau nu?

Metoda Montessori - cuburi educative

Cercetarile arata ca, de-a lungul secolelor, evolutia educatiei pe perioada copilariei (varste pre-scolare si scolare timpurii) a avut cel putin un element de continuitate: jucaria din lemn cu rol educativ.

Odata cu schimbarea mentalitatilor avea loc si transformarea “micilor adulti” din Evul Mediu, in copii cu din ce in ce mai putine responsabilitati “lucrative” si cu posibilitati de joaca si de invatare din ce in ce mai multe.
Acesta a fost rezultatul aparitiei unor pedagogi care si-au lasat amprenta pe istoria evolutiei educatiei.

Astfel, la inceputul lui 1800 au fost facuti primii pasi in dezvoltarea metodelor educationale odata cu publicarea celor 2 volume “Practical Education” si “Professional Education” ale inventatorului si scriitorului Richard Lovell Edgeworth. Tot el este cel care descria, intr-un schimb de scrisori cu fizicianul si lexicograful Peter Mark Roget, cuburile din lemn ca fiind “jucarii rationale” prin care se putea invata despre gravitatie si fizica.

 

 

Mai tarziu, in jurul anilor 1840, isi desfasoara activitatea pedagogul german Froebel Friedrich, cunoscut ca inventatorul gradinitei si al conceptului “Darurile lui Froebel” – un set de materiale din lemn concepute si destinate invatarii de tip hands-on.

Cativa zeci de ani mai tarziu, calcandu-i pe urme, Maria Montessori elabora si raspandea pedagogia ce-i poarta si astazi numele, introducand in activitatile de joaca ale copiilor elemente esentiale din natura, materiale senzoriale precum (dar nu numai) obiecte si jucarii din lemn cu diferite culori, finisaje, forme geometrice si intrebuintari.

La inceputul anilor 1900 apare un nou tip de ideologie educationala si anume Waldorf. Ei bine, noua si nu prea.

Atat filosofia Waldorf cat si cea Montessori subliniaza necesitatea unei conexiuni intre copil si mediul inconjurator in vederea unei dezvoltari armonioase. Am putea spune ca diferenta dintre cele doua este de fapt o complementaritate: pe de o parte educatia Waldorf are ca punct central dezvoltarea imaginatiei si fanteziei copilului, pe cand Montessori pune accentul pe experientele din viata reala.

 

Elementul lor comun, dezvoltarea/invatarea prin joaca cu materiale din natura, sub diferite forme, dintre care lemnul detine un bine-meritat loc fruntas, ne-a fost ghid inca de la inceput in proiectarea si crearea produselor noastre.

Fara a ne erija in educatori (poate doar pentru copiii nostri), putem aduce si noi mica noastra contributie la cresterea frumoasa si armonioasa a noi generatii: jucariile educative din lemn ale Vulp’s Toys.

Mai departe posibilitatile sunt nenumarate: de la asocierea jucariilor cu deprinderea abilitatilor motorii, cu distingerea si invatarea culorilor, a formelor, asocierea lor cu povesti sau intamplari din viata reala, fizica, botanica, biologie etc.

De asemenea, jucariile de lemn pot vorbi despre concepte precum protejarea mediului, sustenabilitate, rezistenta, durabilitate si multe altele.
Depinde de noi ce transmitem si ce lasam “mostenire” copiilor nostri.

 

Scris de

Diana