Pedagogia Montessori s-a nascut in Italia, intr-o perioada in care educatia era destinata populatiei cu posibilitati financiare si in special baietilor/barbatilor. Si cum altfel, cea care i-a dat nastere a fost o femeie, Maria Montessori (prima femeie doctor din Italia!!!).
Inceputuri
Ca orice inceput de drum in istorie, studiile si cariera Mariei Montessori (in anii 1890) au intampinat nenumarate dificultati. Ba chiar exista teorii care sugereaza ca “deschiderea portilor” scolii de medicina de la Universitatea de Studii “La Sapienza” din Roma, pentru prima femeie-student, a fost posibila datorita interventiei Papei Leon al XIII-lea, una din mintile luminate ale acelei epoci. Simpla teorie sau nu, cei doi au avut un interes in comun si anume acela de a imbunatati conditiile mizere ale clasei muncitoare.
In perioada post-universitara, Maria Montessori a profesat, printre altele, la spitalul pentru copii, dar si la Scoala Ortofrenica (un institut “medico-pedagogic” pentru formarea cadrelor didactice in educarea copiilor cu dizabilitati mintale). Aici medicul Montessori a ajuns la concluzia ca “deficienta mintala” era mai mult o problema pedagogica decat una medicala, iar copiii cu care lucra aveau nevoie de scoli, nu de spitale. Acesta a fost momentul care a marcat schimbarea in identitatea sa profesionala si a facut trecerea de la medic la educator.
In 1906, Maria Montessori a pus bazele primei “Casa dei Bambini – Casa Copiilor”, un centru de educare pentru circa 60 de copii intre 2 si 7 ani proveniti din familii sarace, nascandu-se astfel pedagogia Montessori. In 1907 apare cea de-a doua Casa, in 1909 pedagogia Montessori atrage atentie internationala, in 1911 este oficial adoptata in scolile publice din Italia si Elvetia, urmand ca in 1912 sa cucereasca Parisul si alte orase ale Europei de Vest precum si Argentina, Australia, SUA, Noua Zeelanda, China, India, Rusia, Japonia, etc.
“Metoda pedagogiei stiintifice” (prima carte prin care se descrie pedagogia Montessori) a fost tradusa si publicata in tot atatea tari, diseminand un tip de instruire ce imbina metode rezultate din medicina, educatie si antropologie, iar mai tarziu, ca urmare a perioadei petrecute in India, adauga o noua componenta: aceea a “educatiei cosmice”, mai exact accentuarea interdependentei tuturor elementelor naturii si rolul lor in dezvoltarea copiilor. Astfel, urmarindu-si elevii lucrand cu plante si animale direct in mediul lor natural, MM a dezvoltat metode de pregatire a salilor de stidiu, lectii, ilustratii, harti si modele pentru a fi folosite de la cele mai mici varste.
Dar mai exact, care sunt caracteristicile principale ce reies din pedagogia Montessori?
Ei bine, pedagogia Montessori este un tip de educatie centrat pe copil si se poate rezuma intr-o singura fraza: “ajuta-ma sa ma descurc singur”.
Astfel, in studiul sau “De la Copilarie la Adolescenta”, MM prezinta viziunea sa pentru viitor si anume: “cresterea” persoanelor care “trec de la un stadiu al independentei la unul superior prin intermediul propriei lor activitati, prin propriul lor efort de vointa, ce constituie evolutia interioara a individului”.
Pentru a obtine aceasta independenta, scolile care urmeaza pedagogia Montessori promoveaza clase multi-varsta (0-3 ani, 3-6, 6-9, 9-12 si 12-14), mediu si materiale de dinainte pregatite in consonanta cu varsta si rezultatele asteptate.
“Mediul pregatit – prepared environment”, intr-o nota calma si ordonata, este un concept special gandit pentru a facilita la maxim invatarea independenta si explorarea, copiii putand desfasura in ritm propriu activitati pe care si le aleg singuri, experimentand astfel un amestec de libertate si auto-disciplina. Acest element din pedagogia Montessori promoveaza si asa-numita “invatare descentralizata”: copiii se misca liber, beneficiind de ocazii practice de indeplinire a sarcinilor si de dezvoltare a relatiilor sociale prin interactiune libera.
Rolul educatorului in clasa este un alt element ce distinge pedagogia Montessori de alte abordari educationale: activitatea independenta reprezinta aproximativ 80% din total, in timp ce activitatile directionate de educator/profesor reprezinta restul de 20% (acestia nu fac altceva decat sa ii observe si sa ii ghideze si uneori sa le ofere lectii scurte (unu la unu sau in grupuri mici).
Important de retinut
Acest tip de educatie poate fi aplicat si de fiecare din noi acasa, noi, parintii, in vesnicul rol al educatorului, observator si ghid “din umbra” 🙂 de data aceasta, micutii invatacei, exploratori, dezvoltatori de sine si de lumi minunate.
“Materialele” folosite trebuie sa serveasca celor trei etape de dezvoltare identificate in pedagogia Montessori:
- “absorbant mind – mintea care absoarbe” – de la nastere pana la varsta de 6 ani – perioada in care copiii absorb toate aspectele din mediul inconjurator, limba si cultura
- “reasoning mind – mintea rationala” – de la 6 la 12 ani – perioada folosita de copii pentru a explora lumea atat prin intermediul gandirii abstracte cat si prin al imaginatiei
- “humanistic mind – mintea umanista” – de la 12 la 18 ani, ce reprezinta perioada in care copilul este dornic sa inteleaga umanitatea si rolul pe care si-l asuma in acest context.
Casa noastra, de exemplu, se afla in prima din cele 3 etape, cu un Vulp de 4 anisori (maine-poimaine) si Teddy de 1 an si jumatate. Evident ca vorbim de etape de absorbtie diferite, iar “materialul didactic” variaza de la ustensile de bucatarie, instrumente de pictat, catel din dotare, pisica bunicilor, nenumarate si felurite carti si nu in ultimul rand jucariile de inspiratie Montessori din atelierul nostru. Ce i-a ramas mic Vulpului a absorbit Teddy (jucariile de tras), iar jucariile care “inca ii mai vin” se impart la doi (ca nu e chip altfel).
Din gama noastra de jucarii de inspiratie Montessori, vi le recomandam pe cele care fac trimitere la realitate, la descoperirea si explorarea mediului inconjurator: cuburile/seturile de construit, figurinele: animalutele si copacii de pe diferite continente, ferma batranului taran, casuta de la tara, tarcul si adapostul pentru animale, figurinele de poveste (precum “Ridicea uriasa”), etc.
Scris de Diana
Citeste si despre educatia Waldorf, in precedentul nostru articol:
